Fiecare copil este unic și de aceea trebuie să găsim combinația potrivită între toate aceste preocupări solicitante și perioadele de relaxare de care micuții noștri au mare nevoie. Astfel, putem opta pentru anumite activități care, pe lângă relaxare, dezvoltă și alte laturi ale personalității copilului nostru. Astfel de activități găsim în tabăra.
Chiar dacă ne referim la preșcolari, școlari sau adolescenți, vacanțele petrecute în tabere la munte sau la mare ajută orice copil să se integreze în grupuri complexe, să-și dezvolte capacitățile de adaptare, de interacțiune și socializare și nu în ultimul rând, este benefic pentru legătură micuțului cu mediul natural.
Majoritatea dintre noi am fost cel puțin măcar o dată în tabără când eram copii. Eu personal am numai amintiri plăcute legate de mersul în tabere și cred că nu sunt singura! De aceea, cred că taberele nu pot face decât bine pentru dezvoltarea socială și emoțională a copilului.
Îmi las copilul în tabără?
Adeseori părinții încearcă să amâne cât mai mult momentul plecării copilului în tabără, pe motiv că e prea mic și are tot timpul din lume după ce va mai crește. Ei bine, psihologii sunt de părere că, cu cât copilul este mai mic cu atât experiența unei tabere poate avea mai multe beneficii asupra dezvoltării sale.
Principalele condiții ar fi să știe să mănânce singur, să se spele pe dinți, să se îmbrace sau să se dezbrace. Aceste caracteristici aparțin vârstei de patru ani, deci, în general, începând cu această vârstă, vă puteți trimite liniștiți copiii în tabără.
Important este că, într-o tabără, copilul învață să socializeze, să se descurce singur, să ia singur decizii și să-și asume consecințele propriilor decizii.
Acasă, oricât am încerca să-l lăsăm să experimenteze sentimentul de a fi răspunzător de ceea ce face și oricât am încerca să-l determinăm să ia singur decizii, tot se va simți protejat și ajutat de părinți, bunici, bonă etc. În tabără, nu mai sunt brațele protectoare ale celor dragi, gata oricând să sară în ajutor să corecteze anumite greșeli ale copilului.
În plus, trebuie să te gândești că trebuie să-i ocupi vacanța cu ceva. Nu este suficient concediul părinților sau o săptămână/două la bunici. Trebuie să aibă și el concediul lui individual, nu-i așa? În care să își încerce forțele și să descoperă cât este de puternic!
Care sunt pericolele unei tabere?
Majoritatea părinților se tem de faptul că cel mic nu se va adapta în tabără și va plânge de dorul lor. Frica de despărțire și anxietatea de separare de cei dragi și de locurile familiare pune adesea stăpânire pe emoțiile copiilor. Însă nu trebuie să-ți faci griji! Plecarea în tabără este aproape asemănătoare cu integrarea în grădiniță. Poate că în prima zi va plânge după tine, dar apoi se va acomoda și îi va plăcea. Trebuie să fii în permanență în contact cu educatorul supraveghetor, iar dacă acesta îți confirmă că cel mic este sănătos, nu-i lipsește mâncare, este într-o companie bună, nu suferă de cald sau de frig, nu este cazul să mergi după el. Așa cum spuneam și la începutul acestui articol, taberele lasă în mintea noastră numai amintiri plăcute, chiar dacă și nouă, la rândul nostru, ne-a fost dor de părinți și de casă.
O altă îngrijorare a ta ar putea fi legată de ceea ce mănâncă. De obicei, în majoritatea taberelor, meniurile sunt atent alese pentru a furniza necesarul nutrițional de care are nevoie un copil. Iar dacă nu se mănâncă suficient, nu va păți nimic timp de șapte zile. Important este să se distreze, să învețe și să se simtă bine.
Copiii sunt fericiți în lumea lor, cu cei din aceeași generație. Iată doar câteva dintre avantaje:
Acceptă separarea
Aerul bosumflat la urcarea în autocar, țipetele și plânsetele de pe peronul gării: prima separare, prima suferință. Părinții sunt și ei copleșiți de reacția copilului, la rândul lor, suferă că o perioada nu vor mai fi cei ce vor avea grijă de el.
Chiar și părinților le este greu să se separe, dar este bine de ținut minte că obiectivul oricărei educații este să îl ajuți să se separe. Plecarea în tabere și excursii permite eliberarea treptată de iubirea parentală, chiar dacă este puțîn dureros la plecare și, în unele seri, la culcare. Cu toate acestea, destăinuirile și râsetele nebune în timp ce stau îngrămădiți în sacii de dormit compensează, într-un alt registru, lipsa sărutărilor și a mângâierilor părintești.
Și apoi, un telefon primit îl liniștește repede pe copil, care se gândește la plăcerea revederii. În tabăra, el își da seama că părinții îl iubesc și se gândesc la el, chiar de la distanță. Reversul este reprezentat de momentul în care își va părăși prietenii de tabăra, când, din nou, va varsă lacrimi!
Întâlnește prieteni
Prietenii de o vara și iubiri de o zi… Cu toții avem asemenea amintiri, și cât de intense ni se păreau trăirile în acea perioadă! Excursiile sunt cele care îi inițiază pe copii în fragilitatea sentimentelor, ceea ce nu diminuează cu nimic intensitatea acestora, dovadă sunt lacrimile de la finalul excursiei. Primele experiențe afective, chiar dacă sunt uneori dureroase, participă la dezvoltarea personalității. Fiind departe de părinți, copilul este liber să lege prietenii, fără îndrumarea acestora.
Astfel, el face anumite alegeri care, de regulă, se bazează pe gusturile și plăcerile comune. Aleșii pot fi, evident, niște opțiuni nefericite, fie pentru că se pot concretiza în persoană copilului cel mai obraznic sau bătăuș. Totuși, și alegerile de acest gen țin de independența copilului. El este cel care decide și cel care, văzând alegerea făcută, precum și alte opțiuni posibile, va ști să discearnă ce îi place și ce nu.
Se integrează în grup
Viață în grup implică o apropiere care nu este mereu ușoară. Anumitor copii nu le place să se dezbrace în față altor colegi de camera, să facă duș la comun sau să suporte mustrări în public. Tabăra este locul în care reușesc să își mai depășească din aceste temeri și jene, văzându-i pe ceilalți care fac același lucru. Mustrările însă pot să se transforme în amintiri neplăcute, care îi jignesc sau expun în toată vulnerabilitatea lor.
Devine autonom
Este adevărat că și un ghid sau un profesor îi obligă pe copii să termine de mâncat din farfurie în perspectiva călătoriei pe care urmează să o facă, dar, în egală măsură, le iartă cuvintele urâte pe care le mai scapă în glumă între ei și le permit să organizeze mici chefuri. Exact opusul situației de care au parte copiii acasă.
Astfel, copilul are ocazia să se distanțeze de educația oferită de părinți și să experimenteze și altceva în afara familiei. Cu siguranță va aprecia faptul că acasă are o camera numai a lui și că mâncarea gătită de mama rămâne cea mai bună, dar va aprecia și independența și costurile ei.
Va învăța că uneori este bine să termini din farfurie pentru a avea energie în restul zilei, dar și că trebuie să se descurce singur. Astfel, se va maturiza și prin faptul că niciunul dintre părinți nu este acolo pentru a-i face patul sau pentru a-i pregăti rucsacul ori pentru a-i oferi altceva de mâncare pentru că această nu îi e tocmai pe plac… Părinții vor aprecia, la rândul lor, când, întors din vacanță, copilul își va strânge masă.
Pentru părinți…
Aceste despărțiri de familie sunt o școală de autonomie și responsabilitate. Sunt, de asemenea, un exercițiu bun și pentru părinții prea protectori și posesivi, care vor învață, pe de-o parte, să investească în propriul copil încredere și responsabilitate, iar pe de altă parte, să își concentreze atenția și asupra altor aspecte ale vieții, de regulă eclipsate de prezența unui copil.
Este recomandat ca înainte de plecarea în vacanță a copilului să nu avem reacții emotive, de genul lacrimilor vărsate, întrucât îl vom încarcă afectiv inutil. Din acest motiv, dacă simțim iminența acestor reacții, este bine să îl conducă partenerul sau să plece cu alt coleg și părinții acestuia. Un sfat bun este și acela de a ține cont de dorințele copilului în alegerea vacanței pe care urmează să o aibă.
El trebuie implicat în decizia, precum și în pregătirea acesteia. La fel cum părinții trebuie să accepte faptul că este indispensabil că el să aibă experiențe și cu alți adulți. Pentru cei mici sunt recomandate taberele de până într-o săptămâna, iar pentru cei mai mari, cele de cinci¬sprezece zile. Prezența unui prieten sau coleg al copilului este, de asemenea, un lucru favorabil!
Învaţă să-şi asume riscuri, să se autodepăşească
Tabara îi încurajează pe copii să-şi asume riscuri! Consilierii vor ca fiica voastră să urce pe stâlp, la 4 m înălţime, să se ridice în picioare pe el, făra sprijin şi să sară pentru a prinde trapezul aflat la mai bine de 1 m în faţa ei. Înspăimântător, nu? Dar satisfactia fiicei voastre că a reuşit să iasă din zona de confort şi că ţi-a depăşit limitele, în uralele coechipierilor, este nepreţuită! Taberele canalizează aceste nevoi în activităţi constructive, creative şi de depăşire a limitelor, într-un mediu controlat şi sigur. Copiii vor avea, pe lânga satisfacţia autodepăşirii şi pe cea a participării în activităţi în care nu intra mulţi copii!
Copiii îşi dezvoltă sportivitatea şi fair-play-ul
Chiar dacă în societatea de azi multe valori tradiţionale par perimate, în relaţiile interumane avem nevoie de sportivitate şi fair-play. Cu atât mai mult, trebuie să-i învăţam pe copiii noştri să câştige corect şi să-şi respecte coechipierii şi adversarii. Adversarii de azi pot fi partenerii de mâine şi cum parteneriatele se bazează doar pe încredere, fără un spirit de fair-play, încrederea este doar o vorbă goală. Jocurile şi competiţiile din tabere urmăresc dezvoltarea acestui spirit!
Îşi dezvoltă creativitatea
Taberele îi stimulează pe copii să privească lumea cu imaginaţie. Cum să-şi prezinte mai bine echipa, printr-un program artistic? Cum să traverseze un pârâu fără să-şi ude picioarele? Cum să protejeze un ou, folosind doar 10 paie şi puţina bandă adezivă, astfel ca, aruncând oul de la etaj acesta să nu se spargă? Toate aceste oportunităţi îi ajută pe copii să înteracţioneze şi să-şi dezvolte capacităţile creative.
Copiii vor avea în preajmă modele pozitive
Pentru o dezvoltare armonioasă copiii au nevoie de modele. Consilierii din tabară, de cele mai multe ori foşti participanţi în aceleaşi tabere, atent selecţionaţi şi antrenaţi pentru interacţia cu copiii, devin modele active pentru copiii din echipa lor. Consilierii vor fi alături de copiii ajutându-i să-şi depăşească frică, să-şi exprime asertiv personalitatea, să asculte atunci când alţii vorbesc şi să aibă curajul de a-şi susţine ideile atunci când cred în ele sau să-i ajute pe ceilalţi pentru îndeplinirea unui obiectiv comun.
Distracţie pe cinste pentru copii, linişte pentru părinţi
Copiii abia aşteaptă să vină vacanţa, după care încep să se plângă de plictiseală! În tabără, plictiseala e ultimul lucru de care se vor putea plânge! Multitudinea de activităţi şi interacţiunea cu mulţi copii necunoscuţi, dintre care unii se vor transforma în prieteni pentru o viată, vor face ca experienţa taberei să fie de neuitat! Iar părinţii se pot bucura, în linişte, de un roman bun şi o limonadă sau o bere rece!
Când și cum ne dăm seama că un copil este pregătit să meargă în tabără?
Parerea Psihologilor:
Dezvolatrea psihoemoțională a copiilor, ca și cea fizică, este un proces pe care, deși specialiștii îl împart pe etape, în funcție de achiziții, fiecare copil îl parcurge în propriul său ritm. Sunt implicați o serie de factori ereditari, genetici dar și factori legați de mediul în care copilul crește. De aceea, în funcție de temperamentul său, dar și de modul în care a fost expus socializării cu egalii de vârstă sau contextelor în care a petrecut mai mult timp departe de părinți sau de persoanele de atașament primar, fiecare copil va fi pregătit la timpul său pentru a merge în tabără.
Ca părinți, ne putem da seama de acest fapt, ținând cont de mai multe indicii: cât de ușor crează copilul prietenii, cât de stabile sunt acestea și cum reacționează la separarea de păriniți pe perioade scurte și medii. Un copil care abia s-a obișnuit, cu greu, să petreacă câteva ore la grădiniță, poate fi copleșit dacă încercăm, la scurt timp să îl trimitem într-o tabără. Este important să discutăm cu copiii despre ideea de tabără, cum va fii acolo, să le cerem părerea despre subiect, dar să facem și mici ”probe” prin care să ne dăm seama cât de pregătiți sunt cei mici. O astfel de încercare poate fi a aranja o ”petrecere în pijama” care să îi ofere copilului ocazia să rămână peste noapte, pentru o seară sau un weekend, acasă la un prieten bun sau la verișori. În funcție de reacția față de o astfel de expunere, ne putem ghida demersurile următoare.
Este bine să începem să facem astfel de încercări cu copiii de peste 4 ani, care trec, în jurul acestei vârste, de la jocul în paralel la cel cooperativ. O parte din aceștia, dar nu toți, încep a dezvolta prietenii la această vârstă. Pe de altă parte, este foarte important pentru un copil care este trimis în tabără, să aibă abilități legate de autonomie: să poată mânca singur, să se spele și să se îmbrace/încalțe singur, să știe să ceară ajutorul când nu se descurcă.
Care este durata optimă a unei tabere?
De obicei, taberele pentru copii durează între 2-3 zile – excursiile și una-trei săptămâni pentru taberele de adolescenți. Aș zice, și aici apelez la propriile mele amintiri timpurii legate de tabere, că pentru preșcolari și școlarii mici, două săptămâni sunt o perioadă destul de lungă. Îmi amintesc cum, în prima săptămână numaram zilele până la sfarșitul acesteia, deoarece știam că din a doua, deja voi fi mult mai aproape de revederea cu părinții și de întoarcerea acasă. Trebuie să menționez că un copil extrovert, deși are șanse să tolereze mai bine dorul, nu este 100% sigur că nu va simți tristețe stând mai multe săptămani departe de părinți.
Când vorbim de preadolescenți și adolescenți, care deja se axează pe grupul de prieteni și mai puțin pe relația lor cu părinții, pentru ei o săptămână poate să nu fie de ajuns și durata optimă a unei tabere ar trebui să fie mai lungă de-atât. Dar cum copiii nu sunt clonați să se potrivească toți unui șablon, indiferent de vârstă, există variații individuale și fiecare părinte trebuie să ia decizii ținând cont de propriul copil și de părerea acestuia.
Cum putem pregăti copilul (psihic, desigur) pentru tabără? Cu cât timp înainte?
Este important să vorbim cu copiii despre tabără, eventual, chiar să mergem să vizităm împreună tabăra sau măcar zona unde se va ține tabăra. Primele tabere ale copiilor pot fi alături de părinți (sunt tabere unde toți copiii pot veni însoțiți de unul sau chiar amândoi părinții) sau ar fi de dorit ca aceastea să se afle la o distanță nu foarte mare de casă, în așa fel încât copiii să poată fi vizitați sau luați acasă de către părinți, dacă nu tolerează această nouă experiență așa cum ne-am dori.
Discuțiile despre tabără ar trebui să înceapă înainte de a decide plecarea în tabără și ar trebui să conțină explicații ale părinților despre ce este aceea o tabără, fără exagerari și fără a crea copilului false așteptări, povești despre cum a fost pentru părinți în tabere când erau mici și întrebări adresate copilului despre cum i se pare ideea, ce emoții și senzații are față de această potențială experiență.
Când simțim tristețea sau frica copiilor, nu trebuie să renunțăm la subiect, ci, dimpotrivă, să vorbim despre ce simte copilul, să îi validam emoțiile și să îl facem să se simtă în siguranță găsind împreună cu el soluții pentru eventualele lui frici. Oricât de nefondate pentru noi, adulții, fricile copiilor au foarte mult sens pentru ei, iar noi suntem singurii care îi putem ajuta să le învingă. Cu empatie și răbdare, nu negându-le și bagatelizându-le.
Ce trebuie să știi înainte de a-l lăsa în tabără?
Întâi de toate este important locul unde alegi să-l trimiți. Până la adolescență sau preadolescență, sunt de preferat taberele în țară și care nu durează mai mult de 6-7 zile. Abia apoi, poți alege o tabără în străinătate, care să aibă o durată mai mare, după ce copilul are deja experiența taberelor și are format un comportament social.
Trebuie să te ineteresezi apoi de numărul profesorilor însoțitori, să ceri toate contactele și să ceri cât mai multe informații legate de cazare, masă și activități.
Repet, copiilor mici, le sunt foarte utile taberele tematice. Astfel vor învăța să se organizeze în grup, vor avea activități în fiecare zi, vor socializa și vor învăța unul de la celălalt.
Bagajul de tabără al copilului trebuie să conțină doar lucruri strict necesare de toaletă intimă, îmbrăcăminte adecvată și, bineînțeles, dacă are, obiectul de atașament al copilului sau ceva familiar care să-l liniștească.
Acestea fiind spuse, vă sfătuiesc, dragi părinți, să-i ghidați pe copii acasă să trăiască împachetarea bagajului, tăierea fripturii, umplerea paharelor cu apă, curățirea zilnică a corpului și ridicarea greutăților pentru a-i echipa corespunzător. Vor avea nevoie să-și trăiască propria viață și nu veți putea fi mereu lângă ei. Și vă mai recomand să ascultați sfaturile celor care îi însoțesc în tabără.
Marcelina Uncu
mama de baiat
