Actul de rememorare este natural pentru majoritatea oamenilor. Dar memoria este la fel ca atât de multe funcţii ale creierului: cu cât o exersăm mai mult, cu atât devine mai puternică. Asta înseamnă că atunci când exersezi rememorarea cu copiii tăi – facând-i să-şi repete poveştile – le îmbunătăţeşti capacitatea de a integra amintirile implicite şi explicite.
Deci, îţi sugerăm, în al doilea rând, să-ţi aminteşti să le exersezi memoria. În timpul diferitelor activităţi, ajută-ţi copiii să vorbească despre experienţele lor, astfel încât să-şi poată integra amintirile implicite şi explicite. Acest lucru este important, mai ales atunci când vine vorba de cele mai însemnate şi mai valoroase momente din viaţa lor. Cu cât îi poţi ajuta mai mult să aducă acele momente semnificative în memoria explicită – cum ar fi experienţele de familie, prieteniile importante sau riturile de trecere – cu atât vor fi mai clare şi mai influente aceste experienţe.
Există o mulţime de moduri practice pentru a-i încuraja pe copii să-şi amintească. Cel mai natural este să le adresezi întrebări care să-i determine să facă apel la amintiri. La copiii foarte mici, simplifică lucrurile, concentrându-te pe a le dirija atenţia către detaliile cotidiene. Ai fost la Carrie acasă azi? Ce s-a întâmplat când ai ajuns acolo? Simpla povestire a faptelor de bază de genul acesta îi ajută pe copii să-şi dezvolte memoria şi îi pregăteşte pentru a interacţiona cu alte amintiri semnificative, mai târziu în viaţă. Pe măsură ce copiii cresc, poţi fi mai strategic în ceea ce priveşte subiectul asupra căruia să te concentrezi. Întreabă copilul despre problema pe care a avut-o cu un prieten sau cu un profesor, despre petrecerea la care au fost, sau despre detaliile jocului de aseară. Sau încurajează-l să păstreze un jurnal. Studiile au arătat în mod clar că însăşi actul de a-ţi aminti şi de a exprima un eveniment prin scrierea într-un jurnal poate îmbunătăţi sistemul imunitar şi funcţia cardiacă, precum şi starea generală de sănătate. Mai exact, dă-le copiilor şansa de a-şi spune poveştile, ceea ce îi ajută în procesul de descoperire a semnificaţiilor, care le îmbunătăţeşte capacitatea de a-şi înţelege trecutul şi experienţele prezente.
Când discutăm cu părinţii despre integrarea amintirilor şi îi încurajăm să-i ajute pe copiii lor să vorbească despre experienţele lor, o întrebare apare în mod inevitabil: Dar dacă nu vor să vorbească? Sau Dar dacă întreb ce a făcut la ora de artă şi tot ce îmi spune este: „A fost bine “? Dacă ai dificultăţi în a afla unele detalii esenţiale despre viaţa copilului, fii creativ. Un truc pentru copiii de vârstă şcolară este să vă jucaţi de-a ghicitul, după ce îi iei de la şcoală. Spune: „Zi-mi două lucruri care s-au întâmplat cu adevărat azi şi unul care nu s-a întâmplat. Apoi, o să ghicesc care sunt cele două adevărate.” S-ar putea ca jocul să nu fie prea provocator pentru tine – mai ales atunci când opţiunile includ „Dna Derrick ne-a citit o poveste”, „Eu şi Nico le-am spionat pe fete” şi „Căpitanul Hook m-a prins şi m-a dat drept hrană la crocodili” – dar poate deveni rapid un joc distractiv, pe care copiii îl aşteaptă cu nerăbdare. Acest lucru nu numai că le va deschide vieţile în faţa ta, pentru că vei afla în fiecare zi două dintre amintirile lor de la şcoală, dar poate, de asemenea, să-i ajute să se obişnuiască să rememoreze şi să reflecteze asupra evenimentelor cotidiene.
O altă mamă care a divorţat recent a vrut să se asigure că rămâne conectată emoţional cu fiicele ei, cât timp au trecut prin această perioadă dificilă. Prin urmare, a început ritualul de a le adresa întrebări, în timp ce luau cina împreună, în fiecare seară: „Spuneţi-mi cum a fost azi. Spuneţi-mi o realizare, ceva neplăcut şi un act de bunătate pe care l-aţi făcut pentru cineva.” Repet, activităţile şi întrebările ca acestea nu numai că încurajează rememorarea, dar îi determină pe copii să se gândească mai profund la propriile emoţii şi acţiuni, la felul în care şi-au petrecut ziua cu cineva şi la cum pot să-i ajute pe alţii.
Pentru evenimente specifice, la care doreşti ca ei să se gândească mai mult, uită-te la albume foto şi vizionează înregistrări video vechi. O modalitate foarte bună de a-i ajuta să se concentreze mai profund este să proiectezi şi să ilustrezi o „carte de amintiri” cu copilul tău. De exemplu, atunci când fiica ta se întoarce din prima ei tabără, poţi să aduni scrisorile trimise de ea acasă, suveniruri şi fotografiile pe care le-a făcut şi să creezi o carte de amintiri împreună cu ea. Ea poate să scrie mici povestiri şi note pe margine: „Aceasta a fost cabina mea” sau „Fotografia aceasta a fost făcută după bătaia cu pasta de dinţi”. Crearea unei astfel de cărţi solicită recuperarea din memorie a unor detalii pe care, altfel, le-ar putea uita în următoarele luni şi ani, în timp ce îi oferă posibilitatea de a-ţi împărtăşi mai multe despre acest eveniment importat din viaţa ei. Punând pur şi simplu întrebări şi încurajând rememorarea, îi poţi ajuta pe copii să-şi amintească şi să înţeleagă evenimentele importante din trecut, ceea ce îi va ajuta să înţeleagă mai bine ce li se întâmplă în prezent.
Text extras din cartea: “Creierul copilului tău” de Dr. Daniel J. Siegel
