Cum mi-am reîncărcat bateriile și mi-am găsit sursa de energie!

De când a apărut Teia în viața mea, am devenit mult mai grijulie, mai atentă, mai sensibilă, mi-am asumat rolul prea în serios și prea mi-am dorit ca totul să fie perfect și nimic să nu îmi scape de sub control. Așa că, toate acestea la un moment dat m-au adus la starea de oboseală cronică, în care nu îmi doream nimic să fac (aici mă refer mai mult la îngrijirea mea) și devenisem foarte nervoasă. Am ajuns să nu reușesc nimic, mă spălam pe față și dinți în 20 secunde, în oglindă chiar dacă mă uitam, nu mă vedeam. Am început să îmi fie indiferent în ce mă îmbrac când ieșeam afară, de fapt nici nu știu dacă mai alegeam ceva, prima ce găseam în garderobă, aceea era OK, de pieptănat tac, important copilul să se simtă bine și să petreacă timpul afară. Da, știu, sunt sigură cu nu sunt unica mămică de acest gen, dar mi-am dat seama că eu simplu nu savurez din maternitate, ci doar m-am ascuns sub masca că eu nu reușesc nimic să fac, că sunt prea solicitată. Ca să înțelegeți la mine era un haos total în cap, nu îmi doream decât liniște și să dorm. Evident că acest lux nu mi-l puteam permite, atât timp cât Teia era mereu cu mine. Însă simțeam că lipsa de organizare, lipsa de odihnă sănătoasă și lipsa de timp să fiu eu cu mine nu mă face decât să fiu opusul mamei la care eu mereu am tins să fiu pentru copilul meu. Așa că mi-am spus STOP, este suficient și ar trebui să îmi găsesc timp și pentru mine, aici nu mă refer să plece soțul cu copilul la plimbare, dar eu fuga să mă apuc de curat, mâncare și tot așa, ca de obicei, cum facem noi, femeile 🙂 Nu, chiar să stau și să nu fac nimic, asta a fost o perioadă până nu mi-am încărcat un pic trupul, aveam nevoie de somn… așă că dormeam cu ea la amiază, dormeam când ei plecau la plimbare, dormeam mereu când simțeam necesitatea, asta a durat vreo 2 săptămâini. După care am început să citesc (am citit mereu de când am ieșit în concediu de maternitate), însă acum mi-am procurat câteva cărți motivaționale care m-au început a inspira. Mai apoi, am dat fata la un centru de dezvoltare, unde merge de 3 ori pe săptămână câte 3 ore… Wow, pentru mine a fost ca un RESPIRO. Îmi aduc aminte că nici nu știam ce să fac în acel timp, îmi părea atât de mult … dar știam că este al meu… prima perioadă îl petreceam hoinărind prin magazine și prin cafenele (asta îmi lipsea), categoric nu vroiam să vin acasă și să fac din nou treburi casnice.

După o perioadă am fost întrebată de o altă mămică dacă nu vreau să fac Yoga în timpul cât copiii sunt la activități. Cred că nici nu m-am gândit și imediat am zis DA, Vreau! Yoga, pentru mine mereu a fost ceva misterios, îmi doream să ajung acolo, dar din lipsă de timp și neștiință de unele lucruri nu am practicat-o.

Nu vă pot reda, cât de mult eu m-am regăsit aici, cum am lăsat toate grijile și gândurile mele undeva departe și cât de tare m-am conectat cu mine. Mi-am găsit o sursă de energie, care mă face să fiu mai înțelegătoare, răbdătoare, să aplanez altfel crizele care le manifestă copilul și să îmi stabilesc prioritățile. În primul rând am scăpat de oboseala mea și de dispoziția depresivă. Am căpătat mai multă încredere în mine, m-am întâlnit cu fricile mele și le-am acceptat, pe unele chiar le-am depășit. Totul abia a început 🙂

Mămici, vă recomand să vă găsiți sursa de energie, să vă acordați pe zi pentru început cel puțin 2-3 minute savurând un ceai ori pur și simplu să vă faceți o mască, sau doar să închideți ochii, sau să aprindeți o lumânare, important să savurați în acea clipă și să vă conectați cu voi. Să vedeți cum veți căpăta o altă atitudine și veți fi mai liniștite!

Copiii noștri au nevoie de mame fericite, nu extenuate, neîngrijite și frustrate! Găsiți-vă sursa de energizare și lăsați-vă să înfloriți alături de copii!

no replies

Leave your comment